voltija

VOLTÍJĂ, voltije, s.f. Încălecare şi descălecare din fuga calului fără ajutorul scărilor. ♦ Călărie în picioare pe şa. – Din fr. voltige.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOLTÍJ//Ă ~e f. 1) Încălecare a calului din fugă, fără ajutorul scărilor. 2) Ansamblu de exerciţii de acrobatică executate pe cal. /<fr. voltige
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A VOLTIJ//Á ~éz tranz. sport (animale de călărie) A încăleca din fugă, fără ajutorul scărilor. /<fr. voltiger
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VOLTÍJĂ s.f. Încălecare din fugă a calului, fără ajutorul scărilor; serie de exerciţii de supleţe executate pe un cal, cu sau fără scări. [< fr. voltige].
(Dicţionar de neologisme)

VOLTÍJĂ s. f. 1. serie de exerciţii de supleţe din încălecarea din fugă a calului, fără ajutorul scărilor. 2. (în circuri) exerciţii la trapezul volant. (< fr. voltige)
(Marele dicţionar de neologisme)

VOLTIJÁ vb. intr. 1. a zbura de colo-colo. 2. a trece rapid de la un lucru la altul. (< fr. voltiger)
(Marele dicţionar de neologisme)

voltíjă s. f., g.-d. art. voltíjei; pl. voltíje
(Dicţionar ortografic al limbii române)

voltijá vb., ind. prez. 3 sg. voltijeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)