voluntar dex - definiţie, sinonime, conjugare

voluntar

[Sinonime]
VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adj., s.m. I. Adj. (Despre oameni şi manifestările lor) 1. Care acţionează de bunăvoie, din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni, în mod conştient; (despre acţiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ♢ Act voluntar = acţiune săvârşită de cineva în mod conştient, voit. 2. Care exprimă voinţă. 3. Care îşi impune voinţa; autoritar. II. S.m. Persoană care intră în armată din proprie dorinţă spre a face serviciul militar (înainte de a fi împlinit vârstă cerută); p. ext. persoană care ia parte la o campanie militară din proprie iniţiativă sau care se facă un serviciu de bunăvoie şi dezinteresat. [Var.: (II) (înv.) volintír, volontír s.m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOLUNTÁR1 ~ă (~i, ~e) 1)(despre persoane) Care acţionează de bună voie, din proprie iniţiativă. 2) Care îşi impune voinţa; autoritar. 3) (despre acţiuni) Care se face fără constrângere. /<lat. voluntarius, fr. volontiare, it. volontarie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VOLUNTÁR2 ~i m. 1) Persoană care cere singură să facă serviciul militar, fără a avea această obligaţie. 2) Persoană care se oferă să facă ceva dezinteresat. /<lat. voluntarius, fr. volontiare, it. volontaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VOLUNTÁR, -Ă adj. 1. Făcut de bunăvoie, nesilit de nimeni; liber consimţit. 2. Care caută să-şi impună mereu voinţa; cu voinţă (fermă); încăpaţânat, îndărătnic. // s.m. Militar care participă la o campanie sau se înrolează în armată din propria dorinţă, de bunăvoie, neobligat (înainte de a fi împlinit vârsta necesară). [< lat. voluntarius, cf. fr. volontaire, it. volontario].
(Dicţionar de neologisme)

VOLUNTÁR, -Ă I. adj. 1. făcut de bunăvoie; liber consimţit. 2. care exprimă, denotă voinţă. ♢ care îşi impune voinţa; autoritar; încăpăţânat, îndărătnic. II. s. m. 1. militar care participă la o campanie, la o acţiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorinţă. 2. cel care se oferăfacă un serviciu de bunăvoie şi dezinteresat. (< lat. voluntarius, fr. volontaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

voluntár adj. m., s. m., pl. voluntári; f. sg. voluntáră, pl. voluntáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VOLUNTÁR adj. 1. v. benevol. 2. v. autoritar.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Voluntar ≠ involuntar, neintenţionat, nevoluntar
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo vol volu volun volunt

Cuvinte se termină cu literele: ar tar ntar untar luntar