voma

VÓMĂ, vome, s.f. Expulzare prin esofag şi pe gură a conţinutului stomacului, uneori şi al intestinului subţire, provocată de contracţiile spastice ale diafragmei şi ale muşchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat v o m e r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÓM//Ă ~e f. Expulzare pe gură a conţinutului stomacal. /v. a voma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A VOM//Á ~éz tranz. rar v. A VOMITA. /<lat. vomere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VÓMĂ s.f. Vomitare. [< voma].
(Dicţionar de neologisme)

VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa].
(Dicţionar de neologisme)

VÓMĂ s. f. vomitare. (< voma)
(Marele dicţionar de neologisme)

VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere)
(Marele dicţionar de neologisme)

vómă s. f., g.-d. art. vómei; pl. vóme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. şi pl. vomeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VÓMĂ s. 1. v. vomitare. 2. vărsătură, vomare, (pop.) borâtură. (~e repetate din cauza indigestiei.) 3. (concr.) vărsătură, (rar) vomătură, (pop.) borâtură.
(Dicţionar de sinonime)

VOMÁ vb. v. vomita.
(Dicţionar de sinonime)