vomare

VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat v o m e r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOMÁRE, vomări, s.f. Faptul de a voma. – V. voma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VOM//Á ~éz tranz. rar v. A VOMITA. /<lat. vomere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa].
(Dicţionar de neologisme)

VOMÁRE s.f. Vomitare. [< voma].
(Dicţionar de neologisme)

VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere)
(Marele dicţionar de neologisme)

vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. şi pl. vomeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vomáre s. f., g.-d. art. vomării; pl. vomări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VOMÁ vb. v. vomita.
(Dicţionar de sinonime)

VOMÁRE s. v. vomitare.
(Dicţionar de sinonime)