vorace

VORÁCE, voraci, -ce, adj. Care mănâncă cu poftă exagerată, cu lăcomie, mâncăcios; lacom, gurmand. – Din fr. vorace, lat. vorax, -acis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VORÁC//E ~i adj. 1) (despre persoane) Care mănâncă repede şi cu lăcomie; care înfulecă. 2) (despre animale) Care sfâşie, care devorează hrana. Vultur ~. /<lat. vorax, ~acis, it., fr. vorace
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VORÁCE adj. Care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios; lacom. [< fr., it. vorace, cf. lat. vorax].
(Dicţionar de neologisme)

VORÁCE adj. 1. care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios adefag. 2. (fig.) avid, lacom. (< fr. vorace, lat. vorax)
(Marele dicţionar de neologisme)

voráce adj. m., pl. voráci; f. sg. şi pl. voráce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VORÁCE adj. v. avid, lacom, mâncăcios, ne-sătul, nesăţios, pofticios.
(Dicţionar de sinonime)