vorbăreț dex - definiţie, sinonime, conjugare
VORBÁREŢ, -Ă, vorbareţi, -e, adj. (Înv.) 1. Vorbăreţ. 2. (Învechit) Fig. Expresiv, elocvent, grăitor. – Vorbi + suf. -areţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VORBĂRÉŢ, -EÁŢĂ, vorbăreţi, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să vorbească mult; guraliv, limbut, vorbar. ♦ Fig. Expresiv. – Vorbi + suf. -ăreţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VORBĂR//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) Care este predispus să vorbească mult; bun de gură; limbut; flecar. /a vorbi + suf. ~ăreţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vorbáreţ adj. m., pl. vorbáreţi; f. sg. vorbáreţă, pl. vorbáreţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vorbăréţ adj. m., pl. vorbăréţi; f. sg. vorbăreáţă, pl. vorbăréţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VORBÁREŢ s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.
(Dicţionar de sinonime)

VORBĂRÉŢ s., adj. v. flecar.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Vorbăreţ ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo vor vorb vorba vorbar

Cuvinte se termină cu literele: et ret aret baret rbaret