vorbăreață dex - definiţie, sinonime, conjugare
VORBĂRÉŢ, -EÁŢĂ, vorbăreţi, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să vorbească mult; guraliv, limbut, vorbar. ♦ Fig. Expresiv. – Vorbi + suf. -ăreţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VORBĂR//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) Care este predispus să vorbească mult; bun de gură; limbut; flecar. /a vorbi + suf. ~ăreţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vorbăréţ adj. m., pl. vorbăréţi; f. sg. vorbăreáţă, pl. vorbăréţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VORBĂRÉŢ s., adj. v. flecar.
(Dicţionar de sinonime)

VORBĂREÁŢĂ s. v. flecară.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Vorbăreţ ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo vor vorb vorba vorbar

Cuvinte se termină cu literele: ta ata eata reata areata