VORBÍ, vorbesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenţii; a spune, a zice, a grăi. ♢ Expr. A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, şovăielnic, evaziv. ♦ Tranz. A rosti cuvinte. ♢ Expr. A vorbi vrute şi nevrute (sau verzi şi uscate, câte-n lună şi-n stele) = a vorbi multe şi de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi. ♦ A se adresa cuiva. Îi vorbesc şi nu-mi răspunde. ♦ A se exprima într-o anumită limbă. ♦ A-şi spune cuvântul, a-şi exprima voinţa. ♦ Fig. A face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma. O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în acelaşi sens. ♦ Fig. A pleda în favoarea cuiva. 2. Intranz. A sta de vorbă; a discuta; a comenta. 3. Refl. recipr. şi intranz. A se sfătui, a se învoi, a se înţelege. 4. Intranz. A face o expunere; a ţine un discurs. – Din vorbă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A VORB//Í ~ésc 1. tranz. (gânduri, sentimente) A exprima prin viu grai; a spune; a zice; a grăi. ~ frumos. ♢ ~ deschis a fi sincer; a nu ascunde nimic. ~ ca din carte a vorbi liber şi corect. 2. intranz. 1) A se adresa cuiva. I-am vorbit ieri. 2) A poseda o anumită limbă. ~ englezeşte. 3) A confirma ceva. Faptele vorbesc despre... 4) A conversa cu cineva; a sta de vorbă. 5) A ţine un discurs, o conferinţă. /Din vorbă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE VORBÍ mă ~ésc intranz. A cădea la învoială; a se înţelege. S-au întâlnit şi s-au vorbit. /Din vorbă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vorbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vorbésc, imperf. 3 sg. vorbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vorbeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VORBÍ vb. 1. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti, a scoate, a spune, a zice, (prin Mold.) a bleşti. (N-a ~ un cuvânt.) 2. v. exprima. 3. v. spune. 4. a rosti, a spune, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 5. a conversa, a dialoga, a discuta, (livr.) a se întreţine, (rar) a convorbi, (pop. şi fam.) a sfătui, (înv. şi reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.) 6. v. conferenţia. 7. v. pleda. 8. v. afirma. 9. v. relata. 10. v. conveni.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A vorbi ≠ a tăcea
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A VORB//Í ~ésc 1. tranz. (gânduri, sentimente) A exprima prin viu grai; a spune; a zice; a grăi. ~ frumos. ♢ ~ deschis a fi sincer; a nu ascunde nimic. ~ ca din carte a vorbi liber şi corect. 2. intranz. 1) A se adresa cuiva. I-am vorbit ieri. 2) A poseda o anumită limbă. ~ englezeşte. 3) A confirma ceva. Faptele vorbesc despre... 4) A conversa cu cineva; a sta de vorbă. 5) A ţine un discurs, o conferinţă. /Din vorbă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vorbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vorbésc, imperf. 3 sg. vorbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vorbeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VORBÍ vb. 1. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti, a scoate, a spune, a zice, (prin Mold.) a bleşti. (N-a ~ un cuvânt.) 2. v. exprima. 3. v. spune. 4. a rosti, a spune, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 5. a conversa, a dialoga, a discuta, (livr.) a se întreţine, (rar) a convorbi, (pop. şi fam.) a sfătui, (înv. şi reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.) 6. v. conferenţia. 7. v. pleda. 8. v. afirma. 9. v. relata. 10. v. conveni.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A vorbi ≠ a tăcea
(Dicţionar de antonime)