vorbite

VORBÍT¹ s.n. Vorbire. – V. vorbi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VORBÍT², -Ă, vorbiţi, -te, adj. Care este exprimat prin cuvinte, rostit, exprimat, spus; p.ext. expus oral. ♢ Limba vorbită = limba întreţinută obişnuit în viu grai, limbă uzuală. – V. vorbi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VORBÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Care se realizează prin vorbire; oral. ♢ Limbă ~tă limbă uzuală; grai viu. /v. a vorbi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vorbít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VORBÍT adj. 1. v. oral. 2. v. sonor.
(Dicţionar de sinonime)