vorbuță

VORBÚŢĂ, vorbuţe, s.f. (Reg.) Vorbuliţă. – Vorbă + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

vorbúţă s. f., g.-d. art. vorbúţei; pl. vorbúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
VORBÚŢĂ s. v. vorbuliţă, vorbuşoară.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: vo vor vorb vorbu vorbut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta buta rbuta orbuta