vornicel dex - definiţie, sinonime, conjugare

vornicel

[Sinonime]
VORNICÉL, vornicei, s.m. 1. Slujbaş subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin judeţe şi sate. 2. (Înv.) Vornic (2). 3. Flăcău însărcinat cu poftirea şi cinstirea oaspeţilor la nunţile ţărăneşti, cu conducerea alaiului nunţii, cu anunţarea darurilor şi cu rostirea oraţiei de nuntă; vornic (3). – Vornic + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VORNICÉ//L ~i m. 1) (în Moldova şi în Muntenia medivală; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de rang inferior vornicului, însărcinat cu treburi judecătoreşti în judeţe şi sate. 2) pop. Flăcău care pofteşte şi cinsteşte oaspeţii la nunţile ţărăneşti. /vornic + suf. ~el
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vornicél s. m., pl. vornicéi, art. vornicéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VORNICÉL s. 1. vătăman, vătăşel. (~ul era ajutorul vornicului la sate.) 2. vătăşel, vătaf, (reg.) chemător, sol, frate-de-mire, frate-de-mireasă, (Transilv. şi Ban.) dever, (Transilv.) vifel. (~ la o nuntă ţărănească.)
(Dicţionar de sinonime)

VORNICÉL s. v. colăcar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo vor vorn vorni vornic

Cuvinte se termină cu literele: el cel icel nicel rnicel