vorniciță dex - definiţie, sinonime, conjugare

vorniciță

vornicit vorniciţă
VORNICÍ, vornicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv.) A îndeplini funcţia de vornic (1). 2. Tranz. (Pop.) A anunţa la nuntă darurile primite de miri. – Din vornic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VORNICÍŢĂ, vorniciţe, s.f. 1. (Înv.) Vornicească (1). 2. Vorniceasă (2). – Vornic + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VORNIC//Í ~ésc intranz. înv. A fi vornic. /Din vornic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vornicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vornicésc, imperf. 3 sg. vorniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vorniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vornicíţă s. f., g.-d. art. vornicíţei; pl. vornicíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: vo vor vorn vorni vornic

Cuvinte se termină cu literele: ta ita cita icita nicita