vornicie
[Sinonime]
VORNICÍE s.f. (Înv.) 1. Demnitate, rang, funcţie de vornic (1). ♦ Localul în care vornicul îşi exercita funcţia. 2. Funcţia de primar la sat. ♦ Localul primăriei. – Vornic + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VORNICÍ//E ~i f. înv. 1) Funcţie de vornic. 2) Durata acestei funcţii. 3) Sediu unde îşi exercita vornicul funcţia. /vornic + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vornicíe s. f., art. vornicía, g.-d. vornicíi, art. vornicíei; pl. vornicíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VORNICÍE s. v. consiliu, primărie, sfat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VORNICÍ//E ~i f. înv. 1) Funcţie de vornic. 2) Durata acestei funcţii. 3) Sediu unde îşi exercita vornicul funcţia. /vornic + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VORNICÍE s. v. consiliu, primărie, sfat.
(Dicţionar de sinonime)