vostru dex - definiţie, sinonime, conjugare

vostru

VÓSTRU, VOÁSTRĂ, voştri, voastre, pron. pos., adj. pos. (De obicei precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”). I. Pron. pos. 1. (Înlocuieşte numele obiectului posedat de persoana căreia i se adresează cineva şi de un grup din care persoana respectivă face parte, precum şi numele acestora) Are o maşină ca a voastră. 2. (Pop.: mai ales la m. pl.; indică soţul, soţia, familia, rudele persoanei căreia i se adresează cineva şi ale persoanelor din acelaşi grup cu ea, înlocuind şi numele acestora) Când vin ai voştri acasă? 3. (Indică lucrurile personale, proprietatea, preocupările etc. persoanei căreia i se adresează cineva şi ale persoanelor din acelaşi grup cu ea, înlocuind şi numele acestora) Mă întorc la ale voastre. II. Adj. pos. 1. Care se află în posesiunea persoanei căreia i se adresează cineva şi a unui grup din care persoana respectivă face parte, care este legat printr-o relaţie de proprietate cu persoana căreia i se adresează cineva şi cu grupul din care aceasta face parte. Casa voastră. 2. Care este legat printr-o relaţie cu persoana căreia i se adresează cineva şi cu grupul din care aceasta face parte. Picioarele voastre. 3. Care este legat printr-o relaţie de dependenţă cu persoana căreia i se adresează cineva şi cu grupul din care aceasta face parte. Gazda voastră. Strămoşii voştri. 4. Care este spus, săvârşit de persoana căreia i se adresează cineva şi de grupul din care face parte. Acţiunea voastră. ♦ (Ca plural al modestiei) Cartea voastră. 5. (Cu valoare obiectivă) Vine în ajutorul vostru. 6. (Însoţeşte un termen reverenţios de adresare) Domnia-voastră. [Var.: (reg.) vost, voástă pron. pos., adj. pos.] – Lat. pop. voster (= vester), vostra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÓSTRU1 voástră (vóştri, voástre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale înlocuieşte numele obiectului posedat de persoana cărei i se adresează cineva şi de grupul din care face parte). ♢ Ai voştri cei apropiaţi vouă. /<lat. voster
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VÓSTRU2 voástră (vóştri, voástre) adj. pos. 1) Care aparţine celor căror li se adresează vorbitorul. Dicţionarul ~. 2) Care se află în anumite relaţii (de prietenie, de înrudire ş. a.) cu cei căror li se adresează vorbitorul. Părinţii voştri. 3) Care este realizat de cei cu care vorbeşte vorbitorul. Acţiunile voastre. /<lat. voster
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vóstru (voástră), adj. pos. – Care aparţine sau se referă la persoana căreia i se adresează vorbitorul şi la grupul din care acesta face parte. – Mr., megl., istr. vostru. Lat. voster, forma vulgară în loc de vester (Puşcariu 1919; REW 9279; Rosetti, I, 59), cf. vegl. vestro, it. vostro, prov., cat., v. fr. vostre, fr. votre, sp. vuestro, port. vosso.
(Dicţionarul etimologic român)

Preasfinţía voástră s. f. art. + adj. (sil. mf. -sfin-), g.-d. Preasfinţíei voástre; pl. Preasfinţíile voástre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Domnía voástră s. f. art. + adj., g.-d. Domníei voástre; pl. Domníile voástre, g.-d. Domníilor voástre; abr. Dvs. sau Dv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vóstru/al vóstru adj. m., pl. vóştri/ai vóştri, f. sg. voástră/a voástră, g.-d. voástre/a voástre, pl. voástre/ale voástre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vóstru (precedat de al) pr. m., pl. ai vóştri, g.-d. álor vóştri; f. sg. a voástră, pl. ále voástre, g.-d. álor voástre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: vo vos vost vostr

Cuvinte se termină cu literele: ru tru stru ostru