votiv

VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripţii) Care exprimă o făgăduinţă solemnă (faţă de divinitate); hărăzit, închinat divinităţii. ♢ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfăţişând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. – Din fr. votif, lat. votivus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOTÍV, -Ă adj. Care are ca obiect o făgăduinţă, o promisiune; care s-a oferit divinităţii, spre a împlini o făgăduinţă solemnă. ♢ Tablou votiv = fragment din pictura unui monument, înfăţişând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini. [Cf. fr. votif, lat. votivus < votum – promisiune].
(Dicţionar de neologisme)

VOTÍV, -Ă adj. consacrat divinităţii, spre a împlini o făgăduinţă solemnă. ♢ tablou ~ = fragment din pictura unui monument înfăţişând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini, oferind-o divinităţii. (< fr. votif, lat. votivus)
(Marele dicţionar de neologisme)

votív adj. m., pl. votívi; f. sg. votívă, pl. votíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)