VOTRÍ, votresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A peţi. – Din votru.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VÓTRU, VOÁTRĂ, votri, voatre, s.m. şi f. 1. (Reg.) Persoană care mijloceşte o căsătorie. 2. (Înv.) Codoş, proxenet. – Cf. sl. v ŭ t r ĩ, v o t r ĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
vótru (-ri), s.m. – 1. Codoş, proxenet. – 2. (Trans.) Peţitor. – Var. Mold. hotru, Banat motru şi der. Origine incertă. Pare să depindă de sb. motriti „a privi”, dar rezultatele rom. nu snt clare. Legătura cu sl. votrĭ „fierar”Tiktin) nu pare mai convingătoare. Poate metateza lui *vrotu (vrut) ‹ a vrea, cf. vruţă „codoaşă”. – Der. votri, vb. (a codoşi; Mold., a critica, a insulta; Trans., a aranja o căsătorie); votrie (var. votrenie), s.f. (codoşlîc). Cf. Iordan, BF, IX, 122.
(Dicţionarul etimologic român)
votrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. votrésc, imperf. 3 sg. votreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. votreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
vótru s. m. (sil. -tru), art. vótrul; pl. votri, art. vótrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VOTRÍ vb. v. cere, peţi.
(Dicţionar de sinonime)
VÓTRU s. v. codoş, mijlocitor, peţitor, proxenet.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VÓTRU, VOÁTRĂ, votri, voatre, s.m. şi f. 1. (Reg.) Persoană care mijloceşte o căsătorie. 2. (Înv.) Codoş, proxenet. – Cf. sl. v ŭ t r ĩ, v o t r ĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
votrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. votrésc, imperf. 3 sg. votreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. votreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
vótru s. m. (sil. -tru), art. vótrul; pl. votri, art. vótrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VOTRÍ vb. v. cere, peţi.
(Dicţionar de sinonime)
VÓTRU s. v. codoş, mijlocitor, peţitor, proxenet.
(Dicţionar de sinonime)