votru dex - definiţie, sinonime, conjugare

votru

[Sinonime]
VÓTRU, VOÁTRĂ, votri, voatre, s.m. şi f. 1. (Reg.) Persoană care mijloceşte o căsătorie. 2. (Înv.) Codoş, proxenet. – Cf. sl. v ŭ t r ĩ,  v o t r ĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

vótru (-ri), s.m. – 1. Codoş, proxenet. – 2. (Trans.) Peţitor. – Var. Mold. hotru, Banat motru şi der. Origine incertă. Pare să depindă de sb. motriti „a privi”, dar rezultatele rom. nu snt clare. Legătura cu sl. votrĭ „fierar”Tiktin) nu pare mai convingătoare. Poate metateza lui *vrotu (vrut)a vrea, cf. vruţă „codoaşă”. – Der. votri, vb. (a codoşi; Mold., a critica, a insulta; Trans., a aranja o căsătorie); votrie (var. votrenie), s.f. (codoşlîc). Cf. Iordan, BF, IX, 122.
(Dicţionarul etimologic român)

vótru s. m. (sil. -tru), art. vótrul; pl. votri, art. vótrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VÓTRU s. v. codoş, mijlocitor, peţitor, proxenet.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vo vot votr

Cuvinte se termină cu literele: ru tru otru