votum

VÓTUM s.n. (Livr.) 1. Promisiune făcută zeilor. ♢ Rugăciune; ofrandă; cult, ceromenie (religioasă). 2. Dorinţă, voie. – Din lat. votum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÓTUM s.n. (Liv.) 1. Promisiune făcută zeilor. ♦ Rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă). 2. Dorinţă, voie. [< lat. votum].
(Dicţionar de neologisme)

VÓTUM s. n. 1. promisiune făcută zeilor. ♢ rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă). 2. dorinţă, voie. (< lat. votum)
(Marele dicţionar de neologisme)

vótum (ofrandă, dorinţă) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)