vrăbier

VRĂBIÉR, vrăbieri, s.m. Persoană care prinde vrăbii; (ir.) vânător prost (care vânează numai vrăbii). [Pr.: -bi-er] – Vrabie + suf. -er.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VRĂBIÉR ~i m. 1) Persoană care prinde vrăbii. 2) depr. Vânător neiscusit. /vrabie + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vrăbiér s. m. (sil. -bi-er), pl. vrăbiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)