vraiște dex - definiţie, sinonime, conjugare

vraiște

vraişte vraişte
VRÁIŞTE s.f. Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorţii; (despre uşi, ferestre) larg deschis; în lături. ♢ (Adverbial) Lucruri aruncate vraişte. [Pr.: vra-iş-] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VRÁIŞTE adj. invar. şi adverbial 1) Care este în mare dezordine; lăsat în voia soartei. 2) (despre uşi, ferestre) Care este larg deschis. Sil. vra-iş- şi vraiş-] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vráişte adv. – 1. Larg deschis, în lături. – 2. În dezordine, în neorînduială. Probabil din sl. vrĕšti „a zăcea”. Der. expresivă (Iordan, BF, II, 194) sau în loc de *vravişte „snopuri îngrămădite pe arie” (Tiktin), cf. vraf, pare dubioasă.
(Dicţionarul etimologic român)

vráişte s. f. (sil. vra-iş-/vraiş-), g.-d. art. vráiştii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: vr vra vrai vrais vraist

Cuvinte se termină cu literele: te ste iste aiste raiste