vrajă dex - definiţie, sinonime, conjugare

vrajă

[Sinonime]
VRÁJĂ, vrăji, s.f. 1. (În basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji şi rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuinţate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracţie. ♢ Loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încântă. – Din sl. vraža.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VRÁJ//Ă vrăji n. 1) Procedeu căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; farmec. 2) fig. Totalitate de calităţi ce trezesc admiraţie; farmec; fascinaţie; miraj. ~a nopţii. ~a cântecului popular. [G.-D. vrăjii]. /< sb.vražă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vráje (-ắji), s.f. – Farmec, descîntec, deochi. – Var. vrajă. Sl. vraža (Cihac, II, 464), de la vrŭcati „a bîigui”. – Der. vrăji, vb. (a face vrăji, farmece; a încînta, a seduce, a fascina; a căuta orbeşte, a dibui; Arg., a duce cu vorba, a amăgi; Arg., a vorbi), din sl. vražiti, cf. megl. vrăjǫs „a vorbi”; vrăjitor, s.m. (persoană care face vrăji); vrăjitoare, s.f. (femeie care face farmece); vrăjitoresc, adj. (magic); vrăjitorie (var. vrăjitură), s.f. (descîntec, vrajă); vrăjie, s.f. (magie), înv.
(Dicţionarul etimologic român)

vrájă s. f., art. vrája, g.-d. art. vrăjii; pl. vrăji
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VRÁJĂ s. 1. descântec, farmec, magie, vrăjitorie, (livr.) taumaturgic, (pop.) descântătură, fapt, făcătură, făcut, fermecătorie, fermecătură, legământ, legătură, meşteşug, solomonie, (înv. şi reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboană, bolmoajă, boscoană, bosconitură, farmazonie, năprătitură, râvnă, râvnitură, solomonărie. (A practica ~ăjile.) 2. v. farmec. 3. v. desfătare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: vr vra vraj

Cuvinte se termină cu literele: ja aja raja