vrajbă dex - definiţie, sinonime, conjugare

vrajbă

[Sinonime]
VRÁJBĂ, vrajbe, s.f. Duşmănie, ură, vrăjmăşie, dezbinare, zâzanie; ceartă. – Din sl. vražĩda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VRÁJB//Ă ~e f. Atitudine duşmănoasă; vrăjmăşie; ură; ostilitate; duşmănie. *A fi în ~ cu cineva a fi în relaţii rele cu cineva; a fi certat cu cineva. A semăna (sau a băga) ~ a răspândi duşmănie. [G.-D. vrajbei] /<sl. vražida
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vrájbă (-ắjbi), s.f. – Discordie, duşmănie, ură, conflict, gîlceavă. – Var. vrajmă. Sl. vražĭda (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 99), pentru schimbul de suf., cf. ceh. vražba, pol. wrožba. – Der. (în)vrăjbi, vb. (a duşmăni); (în)vrăjbitor, adj. (instigator, aţîţător); vrăjbie, s.f. (discordie; răzbunare), înv.; vrăjmaş, s.m. (duşman; adj., ostil), de la var. (după Tiktin, în loc de *vrăjbnaş; după Candrea, în loc de *vrajbăn ‹ sl. vražĭdĭbĭnŭ); vrăjmăşesc, adj. (ostil); vrăjmăşeşte, adv. (duşmăneşte, cu ostilitate); vrăjmăşi (var. învrăjmăşi, înv. vrăjmăşui), vb. (a duşmăni, a face gîlceavă); vrăjmăşie, s.f. (duşmănie).
(Dicţionarul etimologic român)

vrájbă s. f., g.-d. art. vrájbei; pl. vrájbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VRÁJBĂ s. 1. v. neînţelegere. 2. v. duşmănie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Vrajbăprietenie
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: vr vra vraj vrajb

Cuvinte se termină cu literele: ba jba ajba rajba