vremelnicie

VREMELNICÍE s.f. Însuşire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; existenţă efemeră. – Vremelnic + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VREMELNICÍE f. Situaţie vremelnică. /vremelnic + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vremelnicíe s. f., art. vremelnicía, g.-d. vremelnicíi, art. vremelnicíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VREMELNICÍE s. efemeritate. (~ existenţei noastre individuale.)
(Dicţionar de sinonime)