vulpe

VÚLPE, vulpi, s.f. I. 1. Mamifer carnivor sălbatic, de mărimea unui câine, cu blana roşcată, cu coada lungă şi stufoasă, cu urechile ascuţite şi cu botul îngust; vulpoaică (Vulpes vulpes). ♢ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagră cu luciu argintiu. ♢ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea căutătura vicleană. A tocmi vulpea din pădure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la îndemână). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoană vicleană, şireată. II. 1. (Reg.) Dar în bani sau în vin pe care, după datina de la nunţi, mirele, dacă este din alt sat, este obligat să-l dea flăcăilor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare roşiatică. 3. Ferestruică în acoperişul caselor ţărăneşti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-deşertului = fenec. [Var.: húlpe s.f.] – Din lat. vulpes.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÚLP//E ~i f. 1) Mamifer sălbatic carnivor, de talie medie, cu blană roşcată, cu botul ascuţit şi cu coadă lungă şi stufoasă. ♢ ~ argintie vulpe cu blana neagră cu luciu argintiu. ~ polară vulpe cu blana albicioasă. 2) Blana acestui animal. 3) fig. Persoană şireată, vicleană. 4) dar (bani sau vin) pe care, după obiceiul popular, mirele, din alt sat, îl dă flăcăilor din satul miresei. 4): ~-de-mare peşte marin, lung, cu corpul turtit, acoperit cu spini. [G.-D. vulpii] /<lat. vulpes
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vúlpe (-pi), s.f. – 1. Mamifer carnivor sălbatic, de mărimea unui cîine, cu coada stufoasă (Vulpes vulgaris). – 2. Varietate de struguri. – Mr., istr. vulpe. Lat. vŭlpes (Puşcariu 1921; REW 9464), cf. it., gal. volpe, prov. volp, v. fr. goupil, sp. vulpeja. – Der. vulpenie, s.f. (şiretenie); vulpesc, adj. (de vulpe); vulpeşte, adv. (ca o vulpe; şiret, perfid); vulpoi, s.m. (masculul vulpii); vulpoaică, s.f. (vulpe; oaie cu coada lungă); vulpiu, adj. (roşcat).
(Dicţionarul etimologic român)

coáda-vúlpii (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vúlpe-de-máre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vúlpe s. f., g.-d. art. vúlpii; pl. vulpi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

VULPE DE MARE s.f. (Iht.) În general, peşte cartilaginos din ordinul rechinilor batoizi (plaţi), fam. rajidae (batoizi propriu-zişi), cu corp romboidal şi înotătoare dezvoltate ca nişte aripi imense, prezent în lungul tuturor ţărmurilor europene. Există nenumărate specii, precum cea din Marea Nordului (Raja batis) de 1 m lungime şi 30 kg greutate, unele fiind uriaşe, precum vatosul (Raja clavata) ce poate ajunge la 3-4 m lungime şi 2-3 m lăţime şi o greutate de 200 kg. De la anumite specii de rajidae se consumă înotătoarele pectorale (comercializate ca aripi de vulpe), considerate delicatese, fiind asemănătoare la gust cu carnea de crab.
(Dicţionar gastronomic explicativ)

---

Sinonime:
POAMA-VÚLPII s. v. dalac.
(Dicţionar de sinonime)

BOABA-VÚLPII s. v. dalac.
(Dicţionar de sinonime)

VÚLPE s. 1. (ZOOL.; Vulpes vulpes) vulpoaică. 2. (IHT.) vulpe-de-mare (Raja clavata) = vatos
(Dicţionar de sinonime)

VULPEA DEŞÉRTULUI s. v. fenec.
(Dicţionar de sinonime)