vuvui
[Conjugare]
VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
vuvuí vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. vúvui, imperf. 3 sg. vuvuiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
vuvuí vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. vúvui, imperf. 3 sg. vuvuiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)