vândut dex - definiţie, sinonime, conjugare
VÍNDE, vând, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani. ♢ Expr. A vinde pielea ursului din pădure (sau peştele din baltă) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri în legătură cu un lucru pe care nu-l posezi încă, care este nesigur. A-şi vinde (şi) pielea sau cămaşa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă. A-şi vinde scump viaţa (sau pielea) = a se apăra cu îndârjire, cauzând pierderi mari duşmanului (înainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau aşa) am cumpărat-o, aşa o vând = o spun aşa cum am auzit-o (fără să-mi iau răspunderea autenticităţii). (Refl. pas.) Cum (sau cu cât) se vinde? = ce preţ are? cu cât de plăteşte? ♦ A scoate un bun la licitaţie (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vânzare; a face comerţ. ♦ Refl. pas. (Despre mărfuri) A găsi cumpărători, a avea căutare. ♦ Fig. A face compromisuri morale în schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) prostitua. 2. A trăda sau a denunţa, a pârî (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. şi: (reg.) vânz] – Lat. vendere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VÍNDE vând tranz. 1) (mărfuri, produse) A transmite în proprietatea unui achizitor în schimbul unei sume de bani. ♢ ~ pielea ursului din pădure (sau peştele din baltă) a propune cuiva un lucru pe care nu-l posezi. ~ via pe stafide a încheia o afacere nerentabilă. 2) (persoane, interese, cauze, idealuri, sentimente etc.). A părăsi în mod perfid sau laş (trecând de partea adversarului). /<lat. vendere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE VÍNDE mă vând intranz. 1) (despre mărfuri) A avea căutare. ♢ Calul bun se vinde din grajd un lucru bun nu are nevoie de reclamă. 2) (despre oameni) A face compromisuri morale, în schimbul unui avantaj material. /<lat. vendere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vínde (vînd, vîndút), vb. – A ceda pe bani dreptul de proprietate asupra unui lucru. – Mr. vindu, vindere, megl. vind, istr. vindu. Lat. vendĕre (Puşcariu 1892; REW 9190), cf. it. vendere, prov., fr., cat. vendre, sp., port. vender. – Der. vînzare, s.f. (vîndut; trădare); vînzător, s.m. (persoană care vinde).
(Dicţionarul etimologic român)

vínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vând; conj. prez. 3 sg. şi pl. vândă; ger. vânzând; part. vândút
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VÍNDE vb. 1. a desface, a plasa, (reg.) a petrece, (înv., în Transilv.) a cheltui. (A ~ o marfă.) 2. a da. (A ~ ceasul cu 20 000 de lei.) 3. (înv. şi pop.) a neguţa. (E angrosist, cumpără şi ~.) 4. v. căuta. 5. a se prostitua. (O femeie care se ~.) 6. v. trăda.
(Dicţionar de sinonime)

VÍNDE vb. v. denunţa, pârî, reclama, spune.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A vinde ≠ a cumpăra
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: va van vand vandu

Cuvinte se termină cu literele: ut dut ndut andut