VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoşi, -oase, adj., s.f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S.f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S.f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VâNT//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) (despre timp) Care se caracterizează prin prezenţa vântului; cu vânt. Noapte ~oasă. /vânt + suf. ~os
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VâNTOÁS//Ă ~e f. 1) Vânt puternic însoţit uneori de ploaie,de grindină (cu descărcări electrice); vântoaică; furtună; vilejie. 2) pl. pop. Fiinţă imaginară, având aspect de fată frumoasă îmbrăcată în alb, ce apare numai noaptea şi face rău, în special bărbaţilor; iele; şiomane; drăgaică. /vânt + suf. ~oasă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vântós adj. m., pl. vântóşi; f. sg. vântoásă, pl. vântoáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VÂNTÓS adj. v. furtunos, viforos, vijelios.
(Dicţionar de sinonime)
VÂNTOÁSE s. pl. v. iele.
(Dicţionar de sinonime)
VÂNTOÁSĂ s. v. furtună, trombă, vifor, vijelie, vârtej.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VâNT//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) (despre timp) Care se caracterizează prin prezenţa vântului; cu vânt. Noapte ~oasă. /vânt + suf. ~os
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vântós adj. m., pl. vântóşi; f. sg. vântoásă, pl. vântoáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VÂNTÓS adj. v. furtunos, viforos, vijelios.
(Dicţionar de sinonime)
VÂNTOÁSE s. pl. v. iele.
(Dicţionar de sinonime)
VÂNTOÁSĂ s. v. furtună, trombă, vifor, vijelie, vârtej.
(Dicţionar de sinonime)