VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munţi, culmi etc.) A-şi înălţa, a-şi profila vârful. – Vârf + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiţi, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; ţuguiat, ascuţit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A VâRFU//Í ~iésc tranz. (grămezi, clăi) A face vârf. /vârf + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VâRFUÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care are vârf; cu vârf; ţuguiat. 2) (despre vase) Care este umplut cu vârf; plin până la limită /v. a vârfui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vârfuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vârfuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VÂRFUÍT adj. v. ascuţit, ţuguiat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiţi, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; ţuguiat, ascuţit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VâRFUÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care are vârf; cu vârf; ţuguiat. 2) (despre vase) Care este umplut cu vârf; plin până la limită /v. a vârfui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vârfuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vârfuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VÂRFUÍT adj. v. ascuţit, ţuguiat.
(Dicţionar de sinonime)