vâslă

VẤSLĂ¹, vâsle, s.f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcaţie, formată dintr-o parte mai lată, care loveşte apa, şi dintr-o coadă lungă, de care ţine vâslaşul; ramă, lopată. – Din sl. veslo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VẤSLĂ², vâsle, s.f. (Reg.) 1. Coardă de viţă de vie cu câţiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÂSL//Ă ~e f. Unealtă de lemn, constând dintr-o coadă lungă cu o terminaţie plată, folosită pentru a conduce o ambarcaţie; lopată. [G.-D. vâslei] /<sl. veslo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vîslă (-le), s.f. – 1. Pală. – 2. Lopată, ramă. – 3. Şirag de fructe, de struguri. Sl. veslo (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 451; Conev 81), cf. bg., slov. veslo. – Der. vîsli, vb. (a mînui vîslele în apă); vîslaş (var. înv. vîslariu), s.m. (persoană care vîsleşte), cf. sb. veslar; vîslit, s.n. (lopătat, modalitate sportivă de a vîsli).
(Dicţionarul etimologic român)

vîşlă (-le), s.f. – Dog. – Var. vijlă. Mag. visla, sb. vižle (Cihac, II, 459; Conev 56). În Trans.
(Dicţionarul etimologic român)

vâslă (unealtă, coardă de viţă) s. f., g.-d. art. vâslei; pl. vâsle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VÂSLĂ s. lopată, ramă, (reg.) babaică, opacă, opacină, (Bucov., Transilv. şi Ban.) suflă. (Ambarcaţie cu ~e.)
(Dicţionar de sinonime)

VÂSLĂ s. v. lopată, mănunchi.
(Dicţionar de sinonime)