vărsător

VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s.m. art. I. Adj. Care varsă. II. S.m. art. Una dintre cele 12 constelaţii (şi simboluri) ale zodiacului, care se găseşte între constelaţia Capricornului şi cea a Peştilor. – Vărsa + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂRSĂT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care varsă; în stare să verse. Ochi ~ de lacrimi. /v. a (se) vărsa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

VĂRSĂTÓR² ~i m. 1) înv. Muncitor specializat în operaţii de vărsare a metalelor. 2) la sing. art. Constelaţie din emisfera australă. ♢ Zodia ~ului unul din cele douăspre-zece sectoare ale zodiacului. /v. a (se) vărsa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

Vărsătórul (constelaţia) s. pr. m. art.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. şi pl. vărsătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VĂRSĂTÓRUL s. art. (ASTRON.) (înv.) aparul (art.).
(Dicţionar de sinonime)

VĂRSĂTÓR s. v. turnător.
(Dicţionar de sinonime)