văruit

VĂRUÍT¹ s.n. Văruire. – V. vărui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂRUÍT², -Ă, văruiţi, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

văruít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VĂRUÍT adj. spoit, (reg.) muruit. (Cameră ~.)
(Dicţionar de sinonime)

VĂRUÍT s. spoială, spoire, spoit, văruială, văruire. (~ul pereţilor unei camere.)
(Dicţionar de sinonime)