vătăși

VĂTÁŞ s.m. v. vătaf.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VĂTĂŞÍ, vătăşesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV.] – Din vătaş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VĂTĂŞ//Í ~ésc intranz. A fi vătaf. /Din vătaf
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vătăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vătăşésc, imperf. 3 sg. vătăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vătăşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)