weber
WÉBER, wéberi, s.m. Unitate de măsură, în sistemul internaţional, pentru fluxul magnetic. – Din fr. weber.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
WÉBER ~i m. Unitate de măsură a fluxului de inducţie magnetică. /< fr. weber
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
WÉBER s.m. Unitate de flux magnetic, egală cu fluxul care, străbătând circuitul unei singure spire, produce în acea spiră o forţă electromotoare de un volt. [Pron. ve-ber. / < fr. weber, cf. W. E. Weber – fizician german].
(Dicţionar de neologisme)
WÉBER s. m. unitate de măsură a fluxului magetic, egală cu fluxul unui câmp magnetic omogen, cu inducţia de un tesla. (< fr. weber)
(Marele dicţionar de neologisme)
wéber s. m., pl. wéberi; simb. Wb
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
WÉBER ~i m. Unitate de măsură a fluxului de inducţie magnetică. /< fr. weber
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
WÉBER s. m. unitate de măsură a fluxului magetic, egală cu fluxul unui câmp magnetic omogen, cu inducţia de un tesla. (< fr. weber)
(Marele dicţionar de neologisme)
wéber s. m., pl. wéberi; simb. Wb
(Dicţionar ortografic al limbii române)