weekend

WEEK-END, week-end-uri, s.n. Timpul liber de la sfârşitul săptămânii. [Pr.: uíchend] – Cuv. engl.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

WEEK-END [pr.: úikend] ~uri n. 1) Sfârşit de săptămână. 2) Interval de timp de sâmbătă până luni, folosit pentru odihnă şi petrecere. [Art. week-endul] /Cuv. engl.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

WEEK-END s.n. (Anglicism) Sfârşit de săptămână; interval de timp (sâmbăta-duminica) folosit pentru odihnă, petrecere. [Pron. úik-, pl. -duri. / < engl. week-end].
(Dicţionar de neologisme)

WÉEKEND PÁRTY s.n. Petrecere în timpul weekendului. [Pr. uíkend párti] (din engl. weekend party)
(Marele dicţionar de neologisme)

WEEK-END [UICHEND] s. n. sfârşit de săptămână; perioadă scurtă de timp (sâmbăta şi duminica) pentru odihnă, petrecere. (< engl. week-end)
(Marele dicţionar de neologisme)

weekend (angl.) [pron. úĭchend] (wee-kend / week-end) s. n., pl. weekenduri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)