weismannism
WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părţi distincte; germenul, substanţa ereditară, localizată în celulele sexuale, şi soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independenţa absolută a germenului faţă de soma. [Pron. vais-. / < engl. weismannism, cf. August Weissmann – biolog german].
(Dicţionar de neologisme)
WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părţi distincte: germenul, substanţa ereditară, localizată în celulele sexuale, şi soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independenţa absolută a germenului faţă de soma. [Pr. vais-] (din engl. weismannism, după August Weismann (1834-1914), biolog german)
(Marele dicţionar de neologisme)
WEISMANNÍSM VAIS-/ s. n. teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părţi distincte: germenul, substanţa ereditară, localizată în celulele sexuale, şi soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independenţa absolută a germenului faţă de soma. (< engl. weismannism)
(Marele dicţionar de neologisme)
weismannísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părţi distincte: germenul, substanţa ereditară, localizată în celulele sexuale, şi soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independenţa absolută a germenului faţă de soma. [Pr. vais-] (din engl. weismannism, după August Weismann (1834-1914), biolog german)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
weismannísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)