xenoman
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s.m. şi f. Persoană care are o preferinţă deosebită pentru străini şi pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
XENOMÁN ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care manifestă o admiraţie deosebită pentru străini şi pentru ceea ce provine de la ei. /<fr. xénomane
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
XENOMÁN, -Ă s.m. şi f. Persoană care are o preferinţă deosebită pentru străini şi pentru tot ceea ce provine de la ei. [< fr. xénomane].
(Dicţionar de neologisme)
XENOMÁN, -Ă, s.m., s.f. Xenofil. (din fr. xénomane)
(Marele dicţionar de neologisme)
xenomán s. m., pl. xenománi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Xenoman ≠ xenofob
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
XENOMÁN ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care manifestă o admiraţie deosebită pentru străini şi pentru ceea ce provine de la ei. /<fr. xénomane
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
XENOMÁN, -Ă, s.m., s.f. Xenofil. (din fr. xénomane)
(Marele dicţionar de neologisme)
xenomán s. m., pl. xenománi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Xenoman ≠ xenofob
(Dicţionar de antonime)