xilogravură

XILOGRAVÚRĂ, xilogravuri, s.f. 1. Totalitatea procedeelor necesare producerii formei de tipar pentru xilografie; formă de tipar obţinută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn şi imprimarea lui pe hârtie. 3. Arta de a grava în lemn. ♢ Clişeu gravat în lemn; stampă executată cu un astfel de clişeu. – Din fr. xylogravure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

XILOGRAVÚR//Ă ~i f. 1) Procedeu tehnic de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn şi imprimarea lui. 2) Arta de a grava în lemn. 3) Stampă obţinută prin acest procedeu. [Sil. -lo-gra-] /<fr. xylogravure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

XILOGRAVÚRĂ s.f. Xilografie. ♦ Clişeu gravat în lemn; reproducere obţinută după un astfel de clişeu. ♦ Desen cu linii groase având tehnica gravurilor în lemn. [< fr. xylogravure].
(Dicţionar de neologisme)

XILOGRAVÚRĂ s. f. procedeu de obţinere a unui clişeu în lemn prin gravare; xilografie. ♢ clişeul însuşi; reproducere după un astfel de clişeu. ♢ desen cu linii groase, având tehnica gravurilor în lemn. (< fr. xylogravure)
(Marele dicţionar de neologisme)

xilogravúră s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. xilogravúrii; (clişee, stampe) pl. xilogravúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)