yankeu

YANKÉU, yankéi, s.m. Nume dat, începând cu sec. XVII, locuitorilor din nord-estul S.U.A.; p. gener. (de obicei depr.) cetăţean al S.U.A. – Din engl. yankee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

YANKÉ//U ~i m. 1) Persoană care face parte din populaţia ce locuieşte în nord-estul Statelor Unite ale Americii. 2) Nume dat locuitorilor din nordul S.U.A. în timpul războiului de secesiune. 3) Locuitor al S.U.A.; american. /<engl. yankee
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

YANKÉU s.m. Poreclă (ironică) dată începând cu sec. XVIII locuitorilor (părţii de est a) Statelor Unite ale Americii de către englezi şi francezi. [< engl. yankee].
(Dicţionar de neologisme)

YANKÉU s. m. poreclă (ironică) dată, începând cu sec. XVII, locuitorilor din nord-estul S.U.A.; (p. ext.) orice cetăţean al SUA. (< engl. yankee)
(Marele dicţionar de neologisme)

yankéu s.m., art. yankéul; pl. yankéi, art. yankéii
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

yankéu s. m., art. yankéul; pl. yankéi, art. yankéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)