zâmbet

ZẤMBET, zâmbete, s.n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZÂMBET ~e n. Râs fără sunet, exprimat numai prin destinderea buzelor; surâs. /a zâmbi + suf. ~et
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZẤMBET, zấmbete, s.n. ~; faptul de a zâmbi, râs abia schiţat ♢ (Fig.) Macul cu lacrămi în ochi se uită spre soare cu zâmbet. 2. Strălucire; scânteiere.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

zâmbet s. n., pl. zâmbete
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZÂMBET s. surâs, zâmbire, (înv.) surâdere, zâmbitură. (Un ~ cuceritor.)
(Dicţionar de sinonime)