zână dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZẤNĂ, zâne, s.f. 1. Personaj feminin, fantastic, din basme, închipuit ca o femeie frumoasă şi de obicei foarte bună, cu puteri supranaturale şi cu darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiţă. – Probabil lat. Diana.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZÂN//Ă ~e f. 1) (în basme) Fiinţă imaginară închipuită ca o femeie foarte frumoasă, înzestrată cu puteri supranaturale şi cu influenţă asupra destinelor oamenilor; fee. 2) fig. Femeie foarte frumoasă. [G.-D. zânei] /< lat. Diana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zînă (-ne), s.f. – Fee. – Var. Mold. dzînă. Mr. dzină, megl. zǫnă. Lat. Dĭāna (Puşcariu 1942; REW 2624; Tiktin; Densusianu, GS, II, 312; Rosetti, Mélanges, 352), cf. alb. zanë, logud. yana (Atzori 185; Wagner 124), v. it., v. prov. jana, astur. xana (Menéndez Pidal, Rom., XXIX, 376), port. , toate cu sensul din rom. Der. din lat. dĭvῑna (Densusianu, Hlr., 102; Philippide, Principii, 138; Pascu, I, 80; Graur, BL, V, 95), fără a fi imposibilă, nu se potriveşte cu celelalte rezultate rom. şi romanice; totuşi nu trebuie înlăturată posibilitatea unei contaminări a ambelor cuvinte, ţinînd cont de prezenţa lui zîn, s.m. (zeu), cuvînt înv., pe care Tiktin îl consideră formaţie personală la Dosoftei, şi a cărui legătură cu mr. dzin „fiinţă fantastică” nu a fost studiată (mr. poate fi oriental). Poate s-ar putea adăuga la cuvintele romanice deja pomenite sp. adiano. Der. zănatic (var. zănatec), adj. (ţicnit, scrîntit, trăsnit), în loc de *zînatic, der. ca noptatic, prostatic (Philippide, Principii, 148), sau direct din lat. dianātĭcus (Hasdeu; Philippide, 1928; Puşcariu, Jb., XI, 65; Tagliavini, Arch. Rom., 103; Serra, Dacor., IX, 170; cuvîntul lat. apare în sec. V). Sînziene, s.f. pl. (iele, în mitologia populară; sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul, din 24 iunie; drăgaică, Galium mollugo), cu var. mold. sîmziene, sîmzenii, sînzenii, probabil este urmaşul unui lat. sanctae, Dĭānae, cf. calabr. santu Diana, cu formula de imprecaţie. Este posibil şi chiar probabil, că s-ar fi produs o contaminare cu Sanctus Iohannes (Tiktin; Densusianu, GS, III, 433; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 180-83; REW 7569N), cu atît mai mult cu cît această sărbătoare este legată în toată mitologia europeană de obiceiuri folclorice şi credinţe străine creştinismului; dar numai această expresie lat. nu ajunge pentru explicarea cuvîntului rom. Formula sanctus dĭes Iohannis (Candrea, GS, III, 428; Candrea), imaginată pentru a evita dificultatea fonetică, nu convine, deoarece în rom. ne-am aştepta la sancta dĭes. Explicaţia bazată pe semis şi dĭvῑna (Philippide, Principii, 97), nu are aparenţe de probabilitate.
(Dicţionarul etimologic român)

língura-zânelor (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

síta-zânelor s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

linguríţa-zânei (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zână s. f., g.-d. art. zânei; pl. zâne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CARUL-ZÂNELOR s. v. arnică, podbal-de-munte.
(Dicţionar de sinonime)

FLORILE-ZÂNELOR s. pl. v. răchitan.
(Dicţionar de sinonime)

LINGURIŢA-ZÂNELOR s. (BOT.; Ganoderma lucidus) lingura-zânei.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUL-ZÂNELOR s. v. colilie.
(Dicţionar de sinonime)

CIURUL-ZÂNELOR s. v. turtă.
(Dicţionar de sinonime)

STEAGUL-ZÂNELOR s. v. cuscută, torţel.
(Dicţionar de sinonime)

LINGURIŢA-ZÂNEI s. v. mormoloc.
(Dicţionar de sinonime)

LINGURIŢA-ZÂNEI s. (BOT.; Fomes lucidus) (reg.) lingura-frumoaselor.
(Dicţionar de sinonime)

LINGURA-ZÂNEI s. (BOT.; Ganoderma lucidus) linguriţa-zânelor.
(Dicţionar de sinonime)

SITA-ZÂNELOR s. v. ciulin, ghimpe, scai, scaiete, turtă.
(Dicţionar de sinonime)

ZÂNĂ s. (MITOL. POP.) (livr.) fee, (pop.) crăiasă, (Maram.) săiastră. (~ din poveşti.)
(Dicţionar de sinonime)

ZÂNĂ s. v. zeiţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: za zan

Cuvinte se termină cu literele: na ana