ZÂNG interj. Cuvânt care imită sunetul clopotului sau al unui metal lovit. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZÂNG interj. (se foloseşte pentru a reda sunetul produs de clopot sau de un metal la lovire) /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZANG interj. v. zâng.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
zang interj. – Imită zornăitul obiectelor metalice. – Var. zîng, zing, zdrang, sdrang şi der. zanga. Creaţie expresivă. – Der. zăngăni, vb. (a zornăi, a zdrăngăni), cf. mr. dzăngarare, mag. csengeni (Cihac, II, 540); zăngănitură, s.f. (zornăit); zăngăt (var. zănghet, zînghet, zinghet), s.n. (zornăit); zăngănitor, adj. (zornăitor).
(Dicţionarul etimologic român)
zâng v. zang
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zang/zâng interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZÂNG interj. (se foloseşte pentru a reda sunetul produs de clopot sau de un metal la lovire) /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
zang interj. – Imită zornăitul obiectelor metalice. – Var. zîng, zing, zdrang, sdrang şi der. zanga. Creaţie expresivă. – Der. zăngăni, vb. (a zornăi, a zdrăngăni), cf. mr. dzăngarare, mag. csengeni (Cihac, II, 540); zăngănitură, s.f. (zornăit); zăngăt (var. zănghet, zînghet, zinghet), s.n. (zornăit); zăngănitor, adj. (zornăitor).
(Dicţionarul etimologic român)
zâng v. zang
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zang/zâng interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)