zârnă dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZẤRNĂ, zârne, s.f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dinţate, cu flori albe dispuse în raceme şi cu fructe în formă de bobiţe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZẤRNĂ, zấrne, s.f. 2. Varietate de viţă de vie având struguri cu bobiţe mici şi negre.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZÂRN//Ă ~e f. 1) Plantă erbacee având frunze dinţate, flori mici albe şi fructe rotunde, de culoare neagră. 2) Varietate de viţă de vie având struguri cu bobiţe mici şi negre. /<sl. zruno
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zîrnă (-ne), s.f. – 1. Plantă veninoasă, solan (Solanum nigrum). – 2. Lăsnicior (Solanum dulcamera). Sl. zrŭno „grăunte” (Tiktin; Conev 44; Candrea), din cauza formei fructului. Hasdeu se gîndea la un dacic *dierna (Col. lui Traian, 1873, 80) sau *prodiorna (Ist. critică, II, 1, 270), ipoteză care pare inutilă. Legătura cu mag. zolna (Cihac, II, 540) este improbabilă. – Der. zîrni, vb. refl. (a se zgîrci, a se strînge, a se ghemui) ca fructul, cf. pipernici (nu este probabilă legătura cu sl. zarinati „a închide”, sugerată de Cihac, II, 305).
(Dicţionarul etimologic român)

ZẤRNĂ, zấrne, s.f. 3. Planta solanum dulcamara.
(Dicţionarul etimologic român)

zârnă s. f., g.-d. art. zârnei; pl. zârne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZÂRNĂ s. (BOT.; Solanum nigrum) lăsnicior, (reg.) umbra-nopţii, (înv.) solan.
(Dicţionar de sinonime)

ZÂRNĂ s. v. lăsnicior.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: za zar zarn

Cuvinte se termină cu literele: na rna arna