zăbavă dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZĂBÁVĂ, (rar) zăbave, s.f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ♢ Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-şi face zăbavă = a-şi pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2 Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracţie. – Din sl. zabava.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂBÁVĂ f. 1) Lipsă de repeziciune; înce-tineală; tărăgănare. ♢ Fără ~ fără întârziere. 2) Interval de linişte între două peri-oade de activitate intensă; răgaz. 3) Folosire plăcută a timpului; distracţie; petrecere. [G.-D. zăbavei] /<sl. zabava
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zăbávă (-ắvi), s.f. – întîrziere, încetineală, răgaz. Sl. (bg., sb., sl., rus.) zabava (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 467). – Der. zăbavnic, adj. (încet, greoi), din sl. zabavinŭ cu suf. -nic, cf. bg., rus. zabavnik; zăbovi (var. zăbăvi), vb. (a întîrzia, a tărăgăna, a amîna, a tîndăli, a lucra de mîntuială, a se ocupa, a-şi pierde vremea; a se întreţine), megl. zăbovés, din sl. zabaviti, bg. zabavjam (o în loc de a datorită labialei anterioare, cf. poposi); zăboveală, s.f. (întîrziere, încetineală); zăbovitor, adj. (încet, greoi).
(Dicţionarul etimologic român)

ZĂBÁVĂ s.f., g.-d. art. zăbávei / zăbắvii; pl. zăbáve / zăbắvi
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

zăbávă s. f., g.-d. art. zăbávei/zăbăvii; pl. zăbáve/zăbăvi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZĂBÁVĂ s. v. întârziere.
(Dicţionar de sinonime)

ZĂBÁVĂ s. v. amuzament, distracţie, joacă, odihnă, răgaz, repaus.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Zăbavăgrabă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: za zab zaba zabav

Cuvinte se termină cu literele: va ava bava abava