zăbun dex - definiţie, sinonime, conjugare

zăbun

ZĂBÚN, zăbune, s.n. 1. Haină bărbătească purtată de ţărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung şi larg purtat de preoţi şi de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecţionată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s.n.] – Din bg. zabun.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂBÚN ~e n. 1) înv. Haină (lungă) vătuită pe care o purtau ţăranii. 2) Haină lungă şi largă purtată de preoţi şi de călugări. 3) înv. Haină lungă, fără mâneci, confecţionată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. /<bulg. zabun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZĂBÚN [pl. şi zăbúnuri] s.f. ~.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

zăbún (-ne), s.n. – Haină lungă, anteriu. – Var. zăbon, zobon. Mr. ţipune. It. giubonne, ven. zupon, prin intermediul sb. zubun, bg. zobun (Miklosich, Fremdw., 138; Miklosich, Slaw. Elem., 23; Conev 83), mag. zubbony (Diez, Gramm., I, 446), tc. zubun (Roesler 592; Şeineanu, II, 379), cf. ngr. ντσιπούνι (› mr.). Mag. zabun (Edelspacher 24) şi bg. zăbun (Capidan, Raporturile, 225) provin din rom.
(Dicţionarul etimologic român)

zăbún s. n., pl. zăbúne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: za zab zabu

Cuvinte se termină cu literele: un bun abun