zăbunar

ZĂBUNÁR, zăbunari, s.m. Persoană care face sau vinde zăbune. Zăbun + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂBUNÁR ~i m. înv. 1) Meşter care confecţiona zăbune. 2) Negustor de zabune. /zăbun + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zăbunár s. m., pl. zăbunári
(Dicţionar ortografic al limbii române)