zăcător dex - definiţie, sinonime, conjugare

zăcător

ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s.f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s.f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul şi care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună şi se strivesc strugurii pentru a fi lăsaţi să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptuşit cu tablă subţire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peştele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc şi deasupra căreia se roteşte alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; stanişte, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

zăcătór adj. m., pl. zăcătóri; f. sg. şi pl. zăcătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: za zac zaca zacat zacato

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator cator acator