zăcea dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZĂCEÁ, zac, vb. II. Intranz. 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupaţie, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborât. Copacii zac la pământ. 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, îngropat (în mormânt). 4. (despre sentimente, calităţi, defecte etc.) A sta ascuns, a fi în stare latentă. 5. A sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire. Plicurile nedesfăcute zăceau teanc. ♢ Expr. A zăcea la închisoare (sau în temniţă etc.)= a fi întemniţat. ♦ A fi aşezat, situat undeva, a se afla. – Lat. jacere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZĂCEÁ zac intranz. 1) A se afla în poziţie orizontală; a sta întins. ~ pe iarbă. 2) A sta culcat din cauza unei boli grele; a fi grav bolnav (timp îndelungat). ~ o săptămână în pat. ~ de tifos. 3) A fi în mormânt; a dormi somnul de veci; a odihni. 4) (despre sentimente, deprinderi etc.) A sta ascuns; a se afla în stare latentă. O idee indefinită zace în subconştient. 5) A se afla într-o anumită stare de mai mult timp. Hainele zac pe podea.~ la închisoare a fi întemniţat. /<lat. jacere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zăceá (zac, zăcút), vb. – 1. A sta întins, culcat. – 2. A fi bolnav. – 3. A fi mort, îngropat. – 4. A fi, a se afla înăuntru, a fi închis. – Mr. dzac, dzicui, dzîcută, dziţeare, megl. zac, zăţeari, istr. zǫc. Lat. jacēre (Puşcariu 1926; REW 4562), cf. it. giacere, prov., port. jazer, fr. gésir, cat. jaure, sp. yacer. Trecerea lui jz se datorează unei disimilări cu cons. următoare (Tiktin). – Der. zăcămînt, s .m. (filon, vînă), după fr. gisement; zăcare, s.f. (boală); zăcaş, adj. (Trans., bolnav; înv., rău intenţionat, ticălos, pervers), la care sensul al doilea nu a fost explicat satisfăcător (legat de alb. dzakëš, după Philippide, II, 742; contaminat cu jăcaş „prădător”, după Candrea); zacăş, adj. (Mold., leneş, trîndav); zăcăşie, s.f. (înverşunare, îndîrjire, ciudă); zăcător, adj. (care zace închis); zăcătoare, s.f. (ţarc, ocol; vas, cadă, copaie; piatră de moară, piatra de jos a morii de apă); zăcări, vb. (a lîncezi, a lenevi).
(Dicţionarul etimologic român)

zăceá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zac, 1 pl. zăcém, 2 pl. zăcéţi; part. zăcút
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZĂCEÁ vb. (MED.) a boli, a piroti, a tânji, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. şi Olt.) a târomi, (înv.) a lâncezi. (~ de o lună la pat.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: za zac zace

Cuvinte se termină cu literele: ea cea acea