ZĂDĂRÍ vb. IV. v. zădărî.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărţui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A aţâţa focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, scr. zadirati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ZĂDĂR//Î́ ~ăsc tranz. 1) (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare; a aţâţa; a incita; a stârni; a întărâta; a hărţui. 2) (persoane) A bate la cap; a necăji întruna cu diferite pretenţii sau reproşuri; a zăhăi; a hărţui; a sâcâi; a sucăli; a moronci. 3) fig. (persoane) A determina la acţiuni duşmănoase; a face să se revolte; a tulbura; a răscoli; a aţâţa; a monta. 4) (focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva), pentru a arde mai tare, a răscoli; a scormoni; a zgândărî. /<bulg. zadarjam, sb. zadirati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZĂDĂRÎ́, zădărắsc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi; sens modern (ijderi 2) din bg.)
(Dicţionarul etimologic român)
zădărî (- rắsc, -ît), vb. – A întărîta, a incita, a aţîţa. – Var. zădări. Sb. zadirati „a împinge”, bg. zadiram; sau, după Tiktin şi Candrea, de la un sl. *zadrati, certificat de sb. şi bg. Cf. sl. zadorŭ „acţiunea de a irita”.
(Dicţionarul etimologic român)
zădărî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zădărăsc, imperf. 3 sg. zădărá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zădăráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZĂDĂRÎ vb. v. agasa, agita, asmuţi, aţâţa, enerva, hărţui, incita, indispune, instiga, irita, întărâta, înteţi, înviora, necăji, plictisi, provoca, râcâi, sâcâi, stârni, supăra, tulbura, zgândări.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărţui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A aţâţa focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, scr. zadirati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZĂDĂRÎ́, zădărắsc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi; sens modern (ijderi 2) din bg.)
(Dicţionarul etimologic român)
zădărî (- rắsc, -ît), vb. – A întărîta, a incita, a aţîţa. – Var. zădări. Sb. zadirati „a împinge”, bg. zadiram; sau, după Tiktin şi Candrea, de la un sl. *zadrati, certificat de sb. şi bg. Cf. sl. zadorŭ „acţiunea de a irita”.
(Dicţionarul etimologic român)
zădărî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zădărăsc, imperf. 3 sg. zădărá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zădăráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZĂDĂRÎ vb. v. agasa, agita, asmuţi, aţâţa, enerva, hărţui, incita, indispune, instiga, irita, întărâta, înteţi, înviora, necăji, plictisi, provoca, râcâi, sâcâi, stârni, supăra, tulbura, zgândări.
(Dicţionar de sinonime)