ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acţiune). – Zăgaz + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiţi, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ZĂGĂZU//Í ~íesc tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui zăgaz; a îndigui; a stăvili; a bara. 2) (activităţi, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste sau să se realizeze; a stăvili; a frâna. /zăgaz + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
zăgăzuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăgăzuiésc, imperf. 3 sg. zăgăzuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăgăzuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZĂGĂZUÍ vb. 1. a bara, a stăvili, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. v. îndigui.
(Dicţionar de sinonime)
ZĂGĂZUÍ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.
(Dicţionar de sinonime)
ZĂGĂZUÍT adj. 1. barat, stăvilit. (O apă ~.) 2. v. în-diguit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiţi, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
zăgăzuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăgăzuiésc, imperf. 3 sg. zăgăzuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăgăzuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZĂGĂZUÍ vb. 1. a bara, a stăvili, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. v. îndigui.
(Dicţionar de sinonime)
ZĂGĂZUÍ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.
(Dicţionar de sinonime)
ZĂGĂZUÍT adj. 1. barat, stăvilit. (O apă ~.) 2. v. în-diguit.
(Dicţionar de sinonime)