zăhăi

ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăştia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂHĂÍ, zăhăiésc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 3. (Obiecte) A încurca printre altele, neştiind unde se află; a rătăci. (din ucr. zahaity)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ZĂHĂ//Í ~iésc tranz. pop. 1) (persoane) A necăji întruna cu diferite pretenţii sau reproşuri; a bate la cap; a moronci; a zădărî; a hărţui. 2) (obiecte) A încurca printre altele, neştiind unde se află; a rătăci. /<ucr. zahaity
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ZĂHĂ//Í pers. 3 se ~iéşte intranz. pop. A se răspândi în diferite direcţii sau pe un spaţiu mai mare; a se împrăştia; a se risipi. /<ucr. zahaity
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zăhăí (-ăésc, -ít), vb. – A supăra, a sîcîi, a hărţui. – Var. zăvăi. Rut. zahaiti (Candrea; Scriban). Legătura cu der. sl. iti „a merge” (Cihac, II, 468; Tiktin) este dubioasă. – Der. zăhăială, s.f. (supărare, piedică; nelinişte, tulburare). În Mold. şi Trans. de N.
(Dicţionarul etimologic român)

zăhăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăhăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZĂHĂÍ vb. v. agasa, deranja, enerva, incomoda, indispune, irita, încurca, jena, necăji, plictisi, sâcâi, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.
(Dicţionar de sinonime)